luni, 20 iulie 2009

Cum sa-ti pretuiesti familia....










































Lucrurile sunt destul de simple. Evenimente relativ recente si de cacat m-au facut sa ma intreb ceva foarte simplu , scurt si la obiect : de ce cacat nu ne pretuim parintii decat in momentul in care e prea tarziu? De ce? Ce cacat ne impiedica sa trecem peste momentul individualist in care gandim "noi suntem mult mai avansati in societate decat erau ei, noi suntem mult mai destepti , bla bla bla bla bla bla" si sa apreciem faptul ca sunt langa noi? De ce nu suntem in stare sa le spunem mai des ca ii iubim? De ce ni se pare noua ca treaba asta ne-ar pune intr-o lumina de cacat in fata "prietenilor"? On that note, de ce nu ii ascultam cand ne spun ca acesti "prieteni" sunt de fapt niste persoane care sunt langa noi pentru un scurt moment, cat le putem satisface o nevoie, caci altfel nu ne-ar face sa ne simtim de cacat cand le-am spune parintilor un simplu "te iubesc!"? De ce? Eu in momentul de fata simt un gol mare in suflet ; dupa ce acum cativa ani buni , vreo 16 la numar, mi-am vazut mama practic murind si numai iubirea noastra si ma rog, ceea ce multi dintre voi numiti Dumnezeu, au salvat-o, de curand am trait sa imi vad si tatal alergat si distrus social de niste hiene. Nu intru in detalii ca nu asta e subiectul. Sunt sigur ca multi dintre voi ca aduceti aminte acum ca v-ati pierdut unul din parinti, sau poate ati pierdut legatura cu el gandindu-va ca e "foarte agasant si de cacat si nu am chef de el asa ca prefer sa fiu singur/singura". Asa sunt si eu, chiar si acum, ipocrit de cacat ce sunt. Mama ma fute la icre la varsta de 27 de ani, dupa ce ca am o groaza de cacaturi pe cap. Dar seara, cand toata lumea doarme si eu "sunt la calculator" , ma rog sa mi-o tina in viata. Ma rog sa fie bine pentru tata oriunde ar fii el, ma rog sa rasara soarele si pentru noi candva. De ce suntem noi, ca oameni, atat de de cacat, incat nu putem sa ne dam jos mastile? As putea sa fac chestie asta in fata maica-mii, sa o imbarbatez si sa ii spun ca ma rog la o putere dincolo de perceptia umana, ca totul sa fie bine. Dar nu, eu sunt un dur, o reped, imi fac impus punctul de vedere, si dupa aia, ma cac pe mine de durere interioara ca nu pot comunica cu ea cum trebuie. Si tu, cititorule, stii foaaaaaaarte bine ca faci absolut la fel. Suntem toti pui de jmekeri (vezi postarea de mai jos) si nu putem sa fim denigrati in fata "prietenilor" in momentul in care ne privim parintii cu iubire exprimata clar. Ei, in seara asta, am decis sa am un mesaj pentru voi , aia care priviti cu ochi reci treaba asta : SA IMI SUGETI PULA , pe romaneste si deontologic, si treziti-va in cacat la realitate ; sunteti la fel!!!!! Nu va deosebeste decat nemernicia cu care ii faceti pe ceilalti sa se simta la fel de de cacat cum o faceti si voi, pentru ca nu sunteti capabili sa claditi o punte psihologica cu parintii vostrii. Vi se pare ca sunteti mult mai tari ca ei, de fapt mult mai tari ca restul lumii, si din motivul asta, va bateti joc de oameni slab de inger, impunandu-le sa creada ca si ei pot fii ca voi. NU!!!! SUNTETI NISTE CACATI si o sa subliniez asta ori de cate ori va fii nevoie. DRAGOSTEA DE PARINTI nu poate fi comparata decat cu DRAGOSTEA DE COPIL!!!! Cine zice ca nu-si iubeste parintele poate sa-mi suga pula fara nici un fel de remuscare. Cine-mi zice ca nu-si iubeste parintele e un mare mancator de cacat! E scris in codul nostru genetic ca sangele apa nu se face!!! LABAGIILOR!!! Si nu!!! Nu va vorbesc de momentul in care sunteti exasperati de telefoanele mamei, de insistentele tatalui sa vada carnetul de la scoala, de insistentele amandorura cand vor sa va vada facand ceva cu viata voastra, recte acele momente cand le "doriti somnul de veci", nu , nu fac referire la ele; fac referire in schimb la momentul in care, indiferent de ce cacat maxim ati facut, ca ati condus beat, ca ati furat, ca ati batut pe cineva, ca bla bla bla si bla bla bla, tatal si mama voastra va sustin si va trateaza ca si cum ati fii absolut nevinovati motivand ca sunteti puiul lor!!!! Nu dati cu piciorul la asta; sunt multi copii in lume care si-ar dori cea mai proasta pereche de parinti dar din pacate au fost lasati orfani ; sunt multi copii care si-ar dori sa fie cicaliti zilnic ca nu isi termina mancarea din farfurie, cand , de fapt ei nu au ce manca ; sunt multi copii care si-ar dori sa fie fututi la creier ca nu se duc la culcare la ora x, cand de fapt, ei nu au unde dormi!!!! Va rog PRETUITI-VA PARINTII si BUNICII, caci ca va fii foarte foarte foarte FOARTE greu cand nu ii veti mai avea aproape.

In incheiere, vreau sa zic atat : MAMA, te iubesc enorm si imi pare rau daca sunt cateodata mai dur dar o fac din disperare da cauza ; iar tie TATA, vreau sa iti comunic ca te iubesc nespus, ca imi doresc sa ajung atat de tare pe cat te consider pe tine desi nu ti-am zis asta niciodata, si ca oriunde ai fii, candva ne vom reintalni si ai promisiunea mea ca vom munci impreuna sa recladim lumea.....VA IUBESC!!!!!


P.S. : Imi cer scuze celor care au parte de un moment neplacut citind treaba asta, nu a fost si nici nu este in intentia mea de a va rani.....think of it ca si momentul meu de slabiciune in care imi recunosc greselile si ma rog sa-mi fie iertate...MULTUMESC

4 comentarii:

  1. Bravos mosule.In sfarsit ai constientizat asta.Ai grija de ei!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ummmm well said my dear.... AMEN!!!! Numai ca marea majoritate descopera marile valori si lipsuri cand e prea tarziu ... dar nu si cazul tau se pare ... insa nu uita ... TO EACH ITS OWN.... and most important ... LIVE BY YOUR WORDS AND LET YOUR ACTIONS SPEAK LOUDER .... ar trebui sa compui ceva gen 'confesional' blogul tau chiar m-a coplesit de ceva vulnerabilitate si extrema sinceritate sufleteasca ... p.s. we all suck at showing our love , and for the most part ppl in our lives just need that... show that you love them... recent am experimentat ceva gen multe cuvinte lipsite de fapte ce sa le intareasca ... :}

    RăspundețiȘtergere
  3. mda, foarte adevarat spui tu acolo. Pretuiti-va parintii ca altii nu veti primi!!! Eventual ramaneti si fara ei... si din proprie experienta spun: ca nu e chiar placut;)

    RăspundețiȘtergere
  4. asa e , sfatul meu pretuiti-va parintii cat inca ii mai aveti fiindca sunt sigur ca mama e singura persoana din viata voastra care va suna non stop sa va intrebe ce faceti , cum va e... si chiar daca va simtiti uneori stresati sa nu ajungeti sa vedeti cum e cand nu va mai suna

    RăspundețiȘtergere