Uhm

Sunt beat. Si asta e tot ce conteaza.

Generatia Gadget

Avand in vedere ca in ultimile 2 saptamani am cam zacut in casa din motive total neinteresante, am avut timp sa ma gandesc la o groaza de cacaturi . Printre marea infecta de cacaturi pe care incercam sa o traversez cu barca mea din lemn, ma lovesc fara sa vreau de un rahat care ma bantuie de multa vreme : tehnologia! Incerc sa-l evit , dar, bineinteles, ma loveste drept in frunte, lasandu-mi un miros de tot cacatu in nari. Si in momentul ala, ma loveste : suntem acaparati! Avand putin mai multi ani de cand m-am nascut decat marea majoritate a cunostintelor mele, am reusit sa apuc perioada in care telefonul cu fise din fata blocului era un mijloc aproape TABU de a comunica cu semenii mei, sau cand fluieratul cu tematica specifica la ora fixa in spatele blocului nu era o chestie de care sa-ti fie rusine cand vroiai sa iti chemi baietii la o miuta (nu nu, nu muita, MIUTA, jocul ala cu mingea). Acum, ma uit in stanga si in dreapta, si nu reusesc sa gasesc un om care sa nu fie dependent de telefon mobil, de laptop, pda, cacat, etc.... Nici macar oamenii strazii nu mai sunt straini de treaba asta. Si ma rog, sa spunem ca sunt situatii in care este imperios necesar sa ai telefonul langa tine pentru ca depinde supravietuirea ta de treaba asta, dar in rest? De ce nu putem sa ne limitam la 1 minut de convorbide in care sa ne propunem o ora si un loc de discutii in loc sa lingarim (e.g. to linger - verb) cu orele cu rahatul ala care ne mananca celulele lipit la ureche, ba uneori chiar si apasat ca sa isi poata facea treaba bine. Nu vi se pare ca reprezentarile viitorului din filmele SF de prost gust sunt o realitate vecina? Mult prea vecina poate? Nu mai interactionam cum este normal, uman, nu ne mai bucuram de prezenta faptica a oricaruia dintre interlocutorii nostrii, preferand sa ne "zarim" pe monitoare si sa ne lasam mesaje pe siturile curului meu sau sa ne textuim mesaje pe mobile...

Si in incheiere, ca sa-mi sustin cele spuse mai sus, o sa incerc sa va convoc la adunari in care sa ne expumem ideile verbal, nu sa frec _|_ pe blog si sa va scriu in ipocrizia de care , evident, dau dovada.

De ce suferi?

De ce simti nevoia sa suferi? Sa postezi pe toate siturile de networking poze cu tine? Poze cu tine poze cu tine, dar nu orice fel de poze cu tine! De ce dupa ce trimiti requesturi catre cel putin 99% din populatia acelui site de networking, care este "uber trendy si cool " (pe pula mea!) si care bineinteles se regaseste in listele altor persoane "uber trendy si cool " (pe pula mea, yet again!), simti nevoia sa trimiti friend request si altor persoane, total dezinteresate de subiectele mondene, cancanistice si "de mare importanta" si care se afla acolo DOAR pentru a socializa, de ce, repet, simti apoi nevoia sa ii intoxici cu un miliard patru sute cinzeci si cinci de mii noua sute trei zeci si una de poze ? Si da , iar ma repet, poze de cacat, in care tu esti foarte surprins/surprinsa de fotograful pe care evident nu-l vazusei, sau de locatia aranjata pe care, doh, iar nu o sesizasei, in consecinta trantind o fata foarte expresiva si un comentariu categoric de cacat, si bineinteles in limba engleza, pentru ca Romania de curand a devenit colonie. Ceva gen "Lol looking very surprised and happily depicting my ass" (imi cer scuze daca am scris corect literar...stiu ca multi / multe dintre voi sunt masteranzi in limbi straine , cu preponderenta engleza...). Noi, oamenii normali, va trimitem, sper prin prezentul , sentimentul care ne incearca pe toti cand suntem bombardati cu cacaturile voastre neinteresante : sa ne sugeti!
P.S. : exista parcuri de agrement, locatii in afara cafenelelor de Doro si Dece unde sa puteti bea un suc/ceai/cafea fara sa pozati pentru restul de cacati care fac window-shopping :).

Paste fericit, cacatilor :)